Dali si Coco Chanel

Dali si Chanel, ganduri si vise de la o tigara la alta.

Ce ne spun visele

Cam tarziu, dar poate ajunge cineva, cred ca o sa fie foarte interesant.

Interpretare vise la Serendipity!

Jurnal de vise repetitive

Aş putea face un jurnal de vise voluminos despre apartamentul în care locuiesc. Stau aici de cînd m-am născut şi… adevarul e că nu am fost niciodată mulţumită de cum arată.

De aceea poate, visez des că este revopsit sau renovat, sau şi mai rău demolat în întregime şi reconstruit. Într-o noapte a fost reconstruit tot cartierul şi in locul lui au apărut blocuri cu o arhitectură de influenţă interbelică, sau altă dată blocuri moderne cu faţade frumoase de sticlă. Am mai visat ca-i dispar blocului meu scările interioare şi nu mai am cum să ajung la etajul meu sau să cobor de la el.

Un alt vis frecvent: apartamentul meu are uşi secrete, care de cele mai multe ori sunt în balcon. Într-un vis balconul ducea spre un labirint de camere, cu fiecare uşă deschisă erau mai frumoase şi mai apropiate de ce sunt eu şi ce-mi place mie. Ultima cameră era o sală înaltă cu o colecţie veche de tablouri şi un scaun modern din lemn, mâncat pe alocuri de carii, ştiam că eu creasem acel scaun. Camera asta dădea într-o terasă plină cu studenţi şi tineri interesanţi care discutau relaxaţi, pe fundal se auzea muzică de jazz.

Ultima oară tatăl meu a dărâmat un perete şi mi-a lărgit camera. Spaţiul camerei vechi era mic, jos şi claustrofobic. Însă camera lărgită avea ferestre mari, era luminoasă şi plină de mobilă şi obiecte vechi şi foarte frumoase.

Cred ca ar fi un jurnal de vise interesant, se spune că propria casă reprezintă în vise propria persoană şi modul în care ne vedem casa este modul în care ne percepem pe noi înşine. În cazul meu, un haos total, ha ha!

Exemple de vise şi explicarea viselor

Cel mai des întâlnite exemple de vise reflectă mecanisme de apărare ale minţii noastre împotriva unor frustrări sau a unor situaţii neplăcute din viaţa cotidiană.

Sec dar adevărat. În acelaşi timp, eu continuu să cred că visele uneori ne conectează cu o parte din noi altfel neaccesibilă, care nu ţine neapărat de psihic.

Oricare ar fi explicaţia, am gasit o carte online gratuită (sau aproape gratuită) care oferă în linii mari nişte piste şi idei de interpretare a viselor. Cred ca e un punct excelent de pornire pentru studierea mai în detaliu a fenomenului. Exemplele de vise detaliate şi explicate sunt de asemenea de folos pentru cei care au avut vise similare.

Deşi e de la Dormeo care în mod normal produce saltele (hahaha!), sper sa va fie de folos!

De la Andhra

Pământul la putere!

Dacă Pământul ar fi inteligent, oare cu ce ochi ne-ar privi? La asta meditam acum câteva zile, ascultând un prieten entuziasmat de romanul lui Stanislaw Lem : “Solaris e o planetă ce reacţionează în mod inteligent şi trimite oaspeţi oamenilor care o vizitează”. Ce fel de monstru ne-ar trimite nouă planeta noastră pentru a ne arăta cum ne-am purtat în ultimul mileniu?

Solaris din cartea lui Lem este o planetă ciudată, acoperită în întregime de un ocean ce-şi schimbă singur forma şi culoarea. Când membrii echipajului rus venit s-o cerceteze o bombardau cu raze pentru a-i observa reacţia, planeta le trimitea personaje desprinse din trecutul lor sau al cunoscuţilor, sosii ale unor fiinţe care le-au marcat viaţa.

De bombardat noi am “bombardat” destul. De la revoluţia industrială încoace, nimic n-a mai fost la fel pe Pământ. O sticlă de plastic se degradează în DOAR 450 de ani, spun statisticile. Alte statistici ne povestesc cum se pierd în fiecare zi 32.000 de hectare de pădure tropicală, împreună cu sute de specii rare de plante şi animale care nu vor mai exista datorită nouă. Iar temperatura globală ar putea creşte cu şase grade Celsius în următorii 90 de ani.

Am impresia că noi, ca rasă, ne purtăm precum copiii răsfăţaţi care văd ceva nou şi spun „e al meu!”. De aceea am reţinut ce a zis doctorul Snaut în varianta „Solaris”a lui Tarkovsky: „Noi nu vrem alte lumi; vrem o oglindă. Căutăm contactul şi nu o să-l realizăm niciodată. Suntem în situaţia stupidă a unui om ce face eforturi pentru scopuri de care se teme şi pe care nu le doreşte de fapt. Omul are nevoie de om!”. Noi trebuie să fim zgâlţâiţi puţin, altfel ne întoarcem toţi cu ochii în calculator şi ne vedem mai departe de lucru fără să schimbăm nimic.

Scenariul meu pentru ce aş avea de comunicat dacă aş fi Pământul, este simplu. Aş face întuneric total pentru o săptămână, suficient cât sa înţeleagă toţi că nu e de glumă. Iar apoi le-aş trimite de pe orbită (poluată, săraca, şi ea, cu reziduuri de la sateliţi) un personaj cu puteri supranaturale care să se plimbe în lume cu mesajul Pământului: un filmuleţ cu noi peste 200 de ani. Sigur va fi mai mult decât convingător. Şi regulile pentru a schimba acest viitor, atât individuale cât şi valabile internaţional. Câteva exemple: reciclare obligatorie prin lege, o colaborare mai bună între ţările defavorizate şi cele bogate în resurse, găsirea unor noi surse de energie, educarea mai serioasă a tinerilor.

Acest personaj ar trebui să semene cu noi dar să aibă şi ceva în plus, precum Yoda, maestrul Jedi din Star Wars. Astfel oamenii nu se vor speria prea tare, dar vor înţelege că e cineva de care trebuie să se teamă. Pentru a-i asigura pe toţi că vorbeşte serios, Yoda le-ar povesti cum Pământul îşi poate modifica orbita precum Solaris şi eventual migra către o galaxie mai ospitalieră, descotorosindu-se de noi ca de nişte purici care au fost lăsaţi prea mult să pişte.

Detasare de nume si oameni

Un fel de casa de vacanta prin care s-au perindat de-a lungul timpului toti prietenii mei dragi, stiind ca nici unul nu avea sa ramana acolo nelimitat. Casa cred ca eram eu. Ii urmaream pe toti cu fast forward sau rewind, putand sa calatoresc in timp. V se ratacise undeva. W. O tipa locuise acolo de prima oara, m-am chinuit sa-mi aduc aminte cine era da nu mai stiu, si ea plecase. X si prietenii lui. M-am intors in timp si-l vedeam pe Y razand pe drum cu o prietena, ma intorsesem prea mult in timp si in momentul ala nu ma cunostea inca, eram o straina. Asta imi dadea un sentiment de usurare, parca era totul sters cu buretele si as fi putut s-o iau de la capat. I-am zambit si mi-a zambit inapoi intrigat, ma gandeam la cat de bine-l cunosc, ar face multe acum sa ma stie pentru ca sunt noua in viata lui, dupa ce ma cunoaste devin imediat neinteresanta.

M-am indepartat de el si aveam un drum pustiu in fata, se facuse noapte. Am inceput sa alerg simtindu-ma putin singura, alergand din ce in ce mai repede am inceput sa zbor usor deasupra solului, la inaltime mica. Cu cat dadeam din maini mai tare zburam mai repede. Din sens opus venea un leu-fantoma, se apropia cu viteza si nu-mi era frica, stiam ca nu ma poate atinge, am accelerat si eu si cand a devenit mare si puternic in fata mea, a trecut prin mine. Continuam sa alerg, alt leu se vedea apropiindu-se in departare cand brusc am prins viteza si m-am inaltat. Dintr-o data mi-am orientat privirea in sus spre stele si erau multe, parca numai uitandu-ma la ele eram acolo, absorbita intr-o fascinatie muta, intr-o liniste totala. Zburand asa m-am intalnit cu B si A. A a vazut ca incercam sa zbor si a inceput sa-mi explice de parca era un exercitiu fizic : Andreea, zburatul e usor, uite, si brusc s-a ridicat deasupra mea in aer cu o viteza uimitoare. N-a mai apucat sa-mi explice ce era mai greu decat zburatul ca a venit B si a zis: “Aaaaa pai tu toti oamenii astia i-ai cunoscut pentru ca odata nu ai putut sa te desparti de ei, dar gata, acum lasa-i in urma, sunt trecutul tau. Nu mai conteaza”. Si A a zis “Ce conteaza acum e sa..” si visul s-a oprit, parca era de datoria mea sa continuu. Sa ma detasez si sa merg mai departe, mi-am zis eu trezindu-ma din somn azi noapte.